O nouă victorie: birocraţia MADR învinge pe cea de la Bruxelles - 2 August 2013 - JAR - Jurnalul agriculturii româneşti
Principală » 2013 » August » 2 » O nouă victorie: birocraţia MADR învinge pe cea de la Bruxelles
21:55:25
O nouă victorie: birocraţia MADR învinge pe cea de la Bruxelles
Proiectul de Ordin privind produsele tradiţionale, o adevărată aberaţie fabricată în "laboratoarele” ministerului agriculturii
Am mai vorbit in paginile acestui site despre "performanta” inregistrata până acum de România in ce priveste inscrierea in registrele de produse originale ale Uniunii Europene. Repetăm: după mai bine de un  deceniu de când aveam posibilitatea, ţara noastră se "mândreste” a fi inscrisă in evidenţele europene din sector cu un singur produs: Magiunul de Topoloveni. Altceva nu avem in lista de produse cu indicaţie geografică protejată (IGP), sau în cea a celor cu denumire de origine protejată (DOP), sau a celor din registrul de specialităţi tradiţionale protejate (SGP), portivit normelor europene. Nu tu vin, nu tu ţuică, nu tu cârnaţi de Pleşcoi, nu tu telemea de Sibiu sau celebrii mititei…  Suntem cea mai "săracă” ţară, care si-a inscris produse cu logouri IGP, DOP sau SGP. Polonezii se apropie de cca 4000 de produse, ajungand sa treaca in  catastifele UE pâna si soiuri de vin, desi Polonia nu este, incă, producator de această licoarae. Nu mai vorbim de francezi, de italieni sau spanioli.
Ca să compenseze, probabil, această lacună, neadmisibilă (nu stim  de ce aparatul de lucru al primului ministru nu vede această atitudine antiromânească a MADR), respectivul minister vrea sa emita un  ORDIN privind atestarea produselor tradiţionale. "Capul limpede " al domnului ministru Daniel Constantin (l-am numit astfel de fostul birocrat de la Bruxelles, Achim Irimescu, inginer mecanic la "baza”, acum secretar de stat la agricultura)  ne explică si motivele. Cică sunt prea multe produse tradiţionale inscrise acum in ţară (cca 4400), iar dinamica acestora este prea mare. Ca să vezi si să nu crezi!? Un alt argument al dlui Irimescu este acela că inregistrarea lor nu este supusă unor rigori birocratice insemnate. Drept urmare, prin proiectul de Ordin s-ar dori implicarea si a Ministerului Sanatatii si a Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor. Nu excludem, intro anumita masura, petinenta celor de mai sus. Doar ca MADR ar trebui sa isi aplece nespusa-i rigoare si asupra unui alt domeniu, respectiv cel al produselor ecologice. Unde este, dupa părerea noastră o mare harababurăa, dacă nu chiar o mare afacere dubioasa, in care sunt implicate organizatii autohtone si străine, in calitate de certificatori.
Dar să revenim   asupra proiectului de Ordin privind atestarea produselor traditionale. Principala noutate a acestui document este infiinţarea Registrului Naţional al Produselor
Tradiţionale - R.N.P.T. Registrul se publică anual pe site-ul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Pentru a fi inscris in RNPT si a beneficia, in final de un logo cu denumirea de produs tradiţional atestat trebuie să străbati multe coclauri birocratice. Paradoxal, in   asa zisele "atestări” sunt implicate doar Directiile agricole judetene, nişte institutii vetuste ale MADR, funcţionând mult mai dezastruos decât pe vremea regimului socialist, ele dispunând acum doar de vreo trei-patru specialişti, de obicei doamne obosite de viaţă si de regimul plictisitor de birou.
Poate că MADR vrea prin acest ordin să resusciteze aceste directii agricole. Nu vedem sensul! Rolul lor trebuie luat de Camerele agricole si de organizatiile propfesionale. Asa este in toată Europa comunitară.
Birocratia pe care o introduce secretarul de stat Irimescu & co prin acest Ordin este de-a dreptul o maşinărie obsoletă si lipsită de logica limbii române.
Iata ce se spune in:
Art.2. În sensul prezentului ordin, termenii folosiţi se definesc după cum urmează:
a) produs tradiţional – produs obţinut din materii prime din zona de producţie şi care nu are în compoziţia lui aditivi alimentari cu excepţia celor naturali; care prezintă o reţetă tradiţională, un mod de producţie şi/sau de prelucrare şi un procedeu tehnologic tradiţional şi care se distinge în mod clar de alte produse similar aparţinând aceleiaşi categorii;
b) tradiţionalitate - elementul sau ansamblul de elemente prin care un produs se distinge în mod clar de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii; tradiţionalitatea nu poate să se limiteze la o compoziţie calitativă sau cantitativă ori la un mod de producţie stabilit printr-o reglementare comunitară sau naţională ori prin standarde voluntare; totuşi această regulă nu se aplică dacă reglementarea sau standardul respectiv a fost stabilit în vederea definirii tradiţionalităţii unui produs…
Ce este aceea "tradiţionalitate”? In limba română, stimati domni si doamne de la MADR, nu există acest termen. El a fost copiat/tradus din vreo formulare anglo-saxona intrun mod barbar. Explicaşia termenului, in acest Ordin, este de-a dreptul neghioabă.
Intrând mai mult in substanţa acestui neverosimil document care îşi bate joc si de limba română si de logica ei, dar care va sucomba (dacă va fi aplicat!) toată industria rurală a produselor tradiţionale, iata ce se spune printre altele la
Art.6.- (1) Pentru a fi atestat ca produs tradiţional, produsul trebuie să fie conform unui caiet de sarcini.
(2) Caietul de sarcini trebuie să conţină următoarele elemente:
a) Numele produsului, acesta trebuie să fie unic;
b) Descrierea caracteristicilor produsului tradiţional, prin indicarea principalelor însuşiri organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice, care să definească tradiţionalitatea acestuia, respectiv: aspect, consistenţă, culoare, gust, aromă, miros, conţinut în apă, substanţe grase, sare, proteine, aciditate, densitate; floră bacteriană specifică, unde este cazul;
c) Descrierea caracteristicilor materiilor prime - care să nu conţină în compoziţia acestora adaosuri de: aditivi alimentari, coloranţi, arome, vitamine, minerale, îndulcitori, cu excepţia celor naturale, provenienţa materiilor prime, precum şi indicarea principalelor însuşiri - organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice, respectiv: aspect, consistenţă, culoare, gust, aromă, miros, conţinut în apă, substanţe grase, sare, proteine, aciditate, densitate şi floră bacteriană specifică, unde este cazul;
d) Descrierea caracteristicilor ingredientelor folosite în procesul de fabricaţie, - care nu prezintă în compoziţia lor adaosuri de aditivi alimentari, coloranţi, arome, vitamine, minerale, îndulcitori - cu excepţia celor naturale, indicarea ingredientelor folosite şi principalele însuşiri organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice, unde este cazul ale acestora;
e) Descrierea metodei de producţie specific zonală, autentică şi invariabilă, precum şi descrierea procesului tehnologic tradiţional, unde se vor trece toate fazele de producţie inclusiv operaţiunile executate manual;
f) Descrierea elementelor specifice privind ambalarea, în scopul asigurării calităţii, originii şi elementelor de identificare, respectiv materialul din care este confecţionatambalajul, proprietăţile şi influenţa acestuia asupra produsului finit; 
g) Descrierea elementelor care definesc specificitatea produsului finit, respectiv: însuşirile organoleptice (culoare, gust, miros, aromă, consistenţă, aspect); însuşirile fizico-chimice (apă, proteină, grăsime şi altele); fotografia şi descrierea desenului pe secţiune care să reprezinte caracteristicile specifice produsului, forma; modul de producţie şi/sau de prelucrare care reflectă un procedeu tehnologic de producţie şi/sau de prelucrare tradiţional şi care se distinge în mod clar de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii;
h) Cerinţele minime şi procedurile de verificare şi control ale tradiţionalităţii
produsului pentru care se întocmeşte caietul de sarcini;
i) Capacitatea de producţie realizată, exprimată în: kg/litri/bucăţi/zi;
j) Date, înscrisuri, referinţe bibliografice cu referire la vechimea produsului care trebuie să demonstreze transmiterea unei tradiţii cel puţin de la o generaţie la alta şi din care să rezulte legătura istorică a produsului tradiţional cu locul şi/sau zona de producţie sau o declaraţie de notorietate din partea unei asociaţii a producătorilor de produse tradiţionale din zonă.
Si dai si lupta cu insusirile organoleptice de sus in jos si de jos in sus până îţi vine rău. Va mai îndrăzni oare cineva să-si ateste produse tradiţionale?
Apoi, dacă sunt aşa de multe, de ce nu s-au păstrat reglementările in vigoare, respectiv Ordinul  690/  28.09.2004 al fostului minister al Agriculturii, si, pe baza lor să fie reatestate aceste produse traditionale, pentru a fi prezente in RNPT?
De ce mai este nevoie de un ordin nou care nu aduce simplificări ci, dimpotrivă, indeamnă pe oricine dintre cei interesati să se lase păgubasi. Pentru că dincolo de formulările alambicate si neroade din (sperăm, doar proiect) ale noului Ordin, cel care se va aventura trebuie sa treacă prin multe furci caudine (cel putin 5) pentru ca in final un mic si al dracului birocrat de la Directia agricola judeţeană sa îi dea- atestatul
Mai bine de tuci ca CE de la Bruxelles cu documentaţia completă si intr-o jumate de an poţi obtine un logo cu produs de origine sai produs traditional românesc.
De ce nu doresc acdest lucru lustruiţii functionari de la MADR? Pentru a face viaţa si mai grea bieţilor ţărani dornici să păstreze tradiţiile naţionale de gastronomie si industrie alimentara.
Costin Buradu
 
Vizualizări: 277 | Adăugat de: constantinradut | Tag-uri: ordin privind produsele traditional | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]
Contact:
JAR - Jurnalul agriculturii româneşti
031721
Bucuresti, Romania-Roumanie
+40 (0) 725 511 887 
office.agriculturaro@gmail.com 
http://agricultura-ro.ucoz.ro


Echipa

Constantin Răduţ - editor şef

Costin Buradu - senior editor

Ion Ciprod - redactor