Principală » 2012 » Iulie » 21 » Este necesară o Federaţie Naţională a Agricultorilor din România
20:30:26
Este necesară o Federaţie Naţională a Agricultorilor din România
Luna iulie, infierbântata la sate si orase, a consemnat un eveniment mai putin obisnuit si, ca atare, deloc comentat. In ziua de 11 ale lunii, institutiile de presa au receptionat un comunicat  adresat primului ministru al tarii, prin care acesta era pus in garda cu privire la "sansele” ca agricultura romaneasca sa sufere, din cauza conditiilor pedoclimaterice, un răsunator regres in aproape toate culturile vegetale. Intampinarea transmisa sefului guvernului nu este una ca multe altele ci are, cum spuneam, o semnificatie aparte. Mai intai, ea semnaleaza o situatie grava ce se apropie de scadenta datorita fenomenelor neprielnice din acest an. In al doilea rand - si mai important -, ea este semnata de presedintii celor doua principale organizatii profesionale, respectiv Liga Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania (prin ing. Laurentiu Baciu) - LAPAR si Federatia Nationala a Producatorilor Agricoli din Romania (prin ing. Viorel Matei) – FNPAR.
Nu cunoastem dedesubturile acestei antante – speram! – dintre LAPAR si FNPAR. Stim insa ca relatiile din trecut au fost, adesea, puse sub semnul animozitatilor istorice si politice dintre cele doua organizatii. Insa faptul ca, in vremuri de cumpănă, cele doua organizatii fac front comun este de salutat.
Guvernul si, desigur, ministerul agriculturii ar trebui sa fie interesati a avea un partener de discutii in  ce priveste problematica interna si externa. De altfel, observam o  deschidere la MADR pentru "parteneriatul institutional” cu organizatiile profesionale.
Este insa de dorit ca cele doua mari organizatii despre care vorbim sa depăşească "limitele ideologice” care le depart de atâta vreme si sa strânga rândurile pentru creearea unei institutii reprezentative de  federalizare profesionala, administrativa si sociala a agricultorilor Romaniei. Suntem printre putinele state din UE care nu avem o unitate de vederi a asociatiilor ce activeaza in agricultura. Pe de alta parte, totul, din punct de vedere organizatoric, este haotic creat si institutionalizat in structurile non-guvernamentale. Nu avem organizatii pe filiera de produs. Nu avem federatii judetene corespondente. Nu avem puncte de  vedere comune in "confruntarea” cu institutiile guvernamentale. Adesea, cele doua mari organizatii despre care vorbim (sunt si altele mai mici) se cred niste cluburi exclusiviste, iar aprecierile lor  sunt vazute din interior ca singurele viabile.
Am analizat, in aceste zile, felul in care sunt organizati agricultorii din alte state europene. Nicunde nu sunt exclusi din sistemul institutional tinerii agricultori. Niciunde nu sunt marginalizati fermierii care au imbatranit si nu mai sunt activi. Nicunde nu sunt indepartati din formulele de institutie agricola proprietarii de terenuri care si le-au dat in arenda. La noi, majoritatea care au reusit sa se căpătuiasca din vanzarea produselor agricole îi consideră pe ceilalti (inclusiv pe cei ale caror terenuri le cultiva si obtin profituri importante) ca pe niste neica-nimeni, amărati carora ei, "marii patroni”, sunt obligati sa le restituie, anual, o fărâmitura de bucate. Mai toata lumea care se uita la televizor il vede pe acest imbuibat de Mircea Dinescu cu cat dispret trateaza si ia in considerare pe taranii locului. Venetic in comuna Cetate, din Dolj,  acest poet protejat de securistii lui Ceausescu, convertit acum, cica, in fermier, exploateaza (la propriu) cateva zeci de brate de munca de ţigati, plus o duzină de "rumâni”, cu gandul ca, "storcându-i” până la ultima picătura de energie, lui îi va creste "moşia”. Aceasta este ideologia unor indivizi avari si care nu stiu ce inseamna agricultura, nici ca profesie, nici ca impact social.
Antanta care se naste intre LAPAR si FNPAR - inca odata, speram sa nu ne inselam! - ar fi benefica atat in dialogul cu autoritatile interne, cat si cu cele din UE. Suntem acum singura ţară cu potential agricol important care avem o reprezentanţă la COPA-COGECA ("vocea unita a agricultorilor si a cooperativelor/asociatiilor lor in UE”), dar care nu are "porta-voce”. Pe reprezentarea de la Bruxelles se bat FNPAR, a incercat "neterminata” federatie a lui Botanoiu, si, credem, ca si LAPAR râvneste mult la fotoliul COPA-COGECA. Paradoxal, unii nu au bani de reprezentare, altii nu "pot” sa ia loc pe acest fotoliu unde se face un lobby extraordinar asupra institutiilor UE pentru agriculturile nationale. Daca veti intra pe siteul acestei institutii veti vedea ca polonezii s-au instalat puternic, limba polona fiind  printre cele sase care poate fi accesata de toti fermerii afiliati la COPA-COGECA. A saptea limba ar trebui sa fie a Romanei. Dar nu este pentru ca organizatiile noastre profesionale nu sunt capabile sa-si incalce orgoliul propriu, sa isi unesca eforturile, sa-si reconsidere organizarea confederativa nationala si sa isi trimita la Bruxelles o echipa care sa poata sa faca auzita  vocea Romaniei in Europa.
Avem incredinţarea ca o asociatie natională confederativă ar putea rezulta din LAPAR si FNPAR, astfel incat organizarea profesionala a agricultorilor din Romania sa constituie un imbold pentru autoritati de a actiona la unison cu interesele fermierilor mari si mici, cu ţărănimea proprietară de terenuri, cu tinerii care ar putea sa asigure regenararea profesională a agriculturii si a satelor românesti.
Constantin  Radut
Vizualizări: 442 | Adăugat de: constantinradut | Tag-uri: LAPAR, asociere, FNPAR | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]
Contact:
JAR - Jurnalul agriculturii româneşti
031721
Bucuresti, Romania-Roumanie
+40 (0) 725 511 887 
office.agriculturaro@gmail.com 
http://agricultura-ro.ucoz.ro


Echipa

Constantin Răduţ - editor şef

Costin Buradu - senior editor

Ion Ciprod - redactor