Principală » 2013 » Decembrie » 16 » Colonialismul funciar legiferat în România
15:34:30
Colonialismul funciar legiferat în România
Vânzarea terenurilor agricole către străini este caracterizat de FAO drept modalitate de instaurare a "neocolonialismului agrar” 
Arendarea sau vânzarea de terenuri agricole de către statele sărace către cele bogate reprezintă o formulă dintre cele mai elocvente de colonialism in acest început de secol XXI. Statisticile mondiale sunt de-a dreptul înfiorator de suportat. Potrivit informatiilor cele mai proaspete, în prezent, in lume, la fiecare 4 secunde este închiriat/arendat/cumpărat un hectar de teren agricol de către ţările bogate de la cele sărace. ActionAid, Grain şi alte ONG-uri arată că între 15-20 milioane ha au făcut obiectul tranzacţiilor între bogaţi şi săraci, iar "coada la aurul verde” face parte din marea bătalie a începutului de mileniu XXI.
Fenomenul este caracterizat de FAO drept modalitate de instaurare a "neocolonialismului agrar”, având în vedere că cei care închiriază sau cumpără produc pe suprafeţele respective cereale pentru bioetanol sau produse destinate exportului si nu bunuri pentru pieţele locale, multe dintre ele lovite de foamete sau în pragul penuriei de alimente.
Campioana în domeniu este, spun statisticile, Coreea de Sud, cel mai mare compărător de terenuri agricole, urmată de China (2,09 milane ha), Arabia Saudită (1,61 milioane ha), Emiratele Arabe Unite (1,28 milioane ha), Japonia.
Intre cei care inchiriază/arendează, cel mai adesea se numără ţări lipsite de resurse financiare şi de tehnologii pentru sănătatea solului şi cultivarea terenurilor.
Sunt şi exceptii. Printre acestea, România. Cum am mai subliniat intr-un articol precedent, mai bine de 7 % din SAU a României este „cedată”, deja, sub o forma sau alta (SRL-uri, fundaţii, ONG-uri etc) străinilor, ţara noastră fiind urmata, in Europa, de Rep. Cehă (4 %), si Ucraina (3%).
Disputa pe tema acestui subiect a avut o deosebită intensitate în ultimii doi ani. Ea a fost alimentată de prevederea din Tratatul de aderare care specifică faptul că de la 1 ianuarie 2014 in România trebuie liberalizată piaţa funciară. Deşi alte state europene au "forţat” Tratatul, pe diverse segmente legislative (cazul Ungariei este elocvent), în România, mai toţi miniştrii au bălmăjit tema în cauză, din motive politicianiste. Sau din interese dictate de grupuri de afaceri. Dintre toţi aceşti demnitari, tânărul D.C. a reuşit să ducă incet-incet cu "zăhărelul” întregul guvern şi, acum, si Parlamentul. Deşi, in 2012, părea că se va "lupta” cu CE (alături de tovarăşul sau s.s. Irimescu, fost reprezentant la Bruxelles al României şi unul care a "asistat” la negocierea si semnarea Tratatului), în realitate lucrurile au, luat cu totul altă intorsătură. Singurii care îl mai "speriau” de Daniel C. au fost reprezentan’ii LAPAR. Insă cu vreo două luni în urmă aceştia au fost "astâmpăraţi”. Li s-a promis că vor fi printre primii beneficiari ai legii. Si intradevar, în Legea privind unele măsuri de reglementare a vânzării–cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan de către persoane fizice şi de înfiinţare a Autorităţii pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare, arendaşii (cei mai mulţi reprezentanţi ai LAPAR au mii si zeci de mii de hectare în arendă) sunt printre primii care au dreptul de preemţiune la cumpărare. Mai ales că, în prezent, contractele de arendă sunt o formă faţişă de înselăciune şi exploatare a ţărănimii sărace. Care este realitatea în ţările care au aderat la UE in "valul” 2004-2007?
Iata situaţia prezentată în sinteză şi "reluare”:
-Potrivit articolului refertior la "libera circulatie a capitalurilor”, din tratatele de adrerare la UE, statele care şi-au dobândit dreptul de membri ai Uniunii Europene au avut următoarele perioade de tranzitie în ce priveşte restrictionarea vânzării de trenuri agricole şi păduri către străini, cu exceptia resortisanţilor comunitari care aveau deja create o exploataţie agricolă independentă la data aderării.
-Estonia, Ungaria, Letonia, Republica Cehă, Slovicia, Slovenia au negociat ca termen limită anul 2011 (luna aprilie), perioada de tranzitie 7 ani;
-Polonia a negociat ca termen de "liberalizare” a pieţii funciare, anul 2016, perioada de tranzitie fiind de 12 ani.
Situaţia la zi este următoarea:
-Republica Cehă: In noiembrie 2010, guvernul de la Praga a adoptat un amendament la "legea devizelor”, deschizând, cu aceeaşi dată poarta pentru vânzarea terenurilor agricole către resortisanţii din UE. Executivul ceh a socotit că realitatea era de aşa natură încât nu îşi mai avea rostul menţinerea termenului înscris in tratat (2011). S-a avut in vedere si faptul că Cehia nu este o ţară cu mare intindere agrară, iar străinii îsi luaseră partea lor de teren agricol pe căi mai mult sau mai putin "catolice”;
-Ungaria: In urma cererii adresate de Guvernul Ungariei la 10 septembrie 2010 (cu 1 an si patru luni inainte de data limită din tratat), Comisia Europeană a comunicat Ungariei, la 20 decembrie 2010, acordul de a prelungi cu trei ani (până în aprilie 2014) perioada tranzitorie. Unul dintre argumentele prin care Ungaria a convins Bruxelles-ul cu cererea sa a fost faptul că diferenţa de preţ pe piaţa funciară este prea mare între statele dezvoltate si Ungaria, preţul minim la un hectar în Ungaria fiind de 2-3 ori mai mic faţă de cel din UE-15, fapt care ar fi favorizat cumpărătorii potenţiali din UE, în detrimentul celor din ţara de reşedinţă. De asemenea, s-a argumentat cu faptul că accesul la credite în Ungaria este foarte dificil faţă de alte state UE dezvoltate. In scrisoarea guvernului de la Budapesta s-a mai spus că sunt numeroşi factori instituţionali care împietează progresul agriculturii locale, procedurile de certificare juridică a dreptului de proprietate nu sunt pe deplin clarificate s.a.
-Letonia: Cu argumente asemăntoare a obţinut în aprilie 2011 acordul CE de amânare a punerii in practică a prevederilor din tratat privind vânzarea de trenuri agricole si către nerezidenţi.
-Slovacia si Lituania au avut acelasi drept in aprilie 2011.
-Parlamantul bulgar a adoptat o lege care interzice vânzarea terenurilor agricole către persoane fizice străine. Ea nu a fost promulgată de preşedintele ţării, dar dovedeşte că şi autorităţile române puteau întreprinde ceva pentru a nu lăsa la bunul plac al primarilor si arendaşilor starea fondului funciar.
Exprimările publice şi Legea promovată de Daniel Constantin în guvern şi, acum, în parlament (de Senat a şi trecut fără modificări) sunt doar praf in ochi si aduc România întro situaţie inedită în UE. Legea însă va aduce prejudicii majore fondului funciar
De ce România va fi printre primele ţări din UE (dupa Rep. Cehă) care renunţă la dreptul de a-şi consolida agricultura prin forţe proprii si ale propriilor fermieri? Doreşte cineva ca România, stat membru UE, să facă parte din veriga slabă a "colonialismului agrar” in Europa? Daniel Constantin si comisiile de agricultură din cele două camere ale parlamentului vor trebui odată şi odată să răspundă la aceste întrebări în aparenţă retorice.
Vizualizări: 366 | Adăugat de: redactia | Tag-uri: colonialism funciar, vanzarea terenurilor | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]
Contact:
JAR - Jurnalul agriculturii româneşti
031721
Bucuresti, Romania-Roumanie
+40 (0) 725 511 887 
office.agriculturaro@gmail.com 
http://agricultura-ro.ucoz.ro


Echipa

Constantin Răduţ - editor şef

Costin Buradu - senior editor

Ion Ciprod - redactor